x: Cât de repede ai reușit să uiți (râd ușor). Și cât de departe în tine te-ai adâncit de data asta. Nu vrei să ieșim să căutăm culori? Hai te rog … E jocul tău preferat.
Y: Nu în seara asta. Nu cu tine astazi.
x: Ce rău ești! Dacă nu cu mine, cu cine atunci? Te gândești că mai există cineva cu care poți fura culorile? Crezi că poți găsi un complice la fel de atent ca și mine, la fel de receptiv la toate nuanțele. Crezi tu că altcineva, în afară de noi, mai poate recunoaște respirația culorilor? Hai! Nu fi astăzi gri! Nu te încăpățâna să mă rănești … Nu vezi? Sunt galbenă astazi … Nu ai cum. Te rog mult, nu te ascunde azi în tine. Amestecă-te cu mine. Promit să las astăzi toate ușile deschise și să sting luminile de peste tot, dar ascunde-te în mine astazi. … Uite! Mă schimb ca să nu mai fiu lumină. … Sunt verde acum. Te poți ascunde în mine. Te rog! Ascude-te în mine astăzi! Te rog …
Y: Nu! Nu în tine! Nu am să mă mai ascund în tine niciodată. Mereu mă gasești. Mereu ști exact ce loc am ales, ce culoare ți-am sters. Mereu. Nici în mine nu mă ascund. Și pe mine mă știi la fel de bine. Poate chiar mai bine. Astăzi nu mă joc. Astăzi nu mă ascund. Astăzi nu vreau să caut culori cu tine. Nu vreau să sterg nici o culoare și nu vreau să colorez nimic.
x: Astazi pe Ea o vrei, nu? Mereu când o vrei pe Ea ești gri … Dacă asta vrei …
Y: Pleci?
x: Așa mă gândesc. De ce?
Y: Nimic … straniu … Am sentimentul că pleci de tot … Nu vreau să pleci de tot, vreau doar astăzi să pleci … Nu pleci de tot, nu-i așa?
x: (Râd) Plec … Crede-mă, nu contează decât că plec.
Y: Nu! Stai! Mi-ai promis că lași ușile deshise astăzi! Ai promis.
x: (Îl mângâi încet pe față, mă uit în ochiii lui … ) Cît de frumos ești, copil drag. Și cît de bine părea că ai învățat respirația culorilor … Hai, fugi la Ea.
Y: Mă aștepți, ai să revi, nu-i așa ?
x: … (tac, el știe, eu știu … )
AraNaluca 