nimic nu anunta furtuna
nici macar linistea nu era cea de dinainte de ea
nici macar tu nu ai tras obloanele peste geamuri.
nimic nu a anuntat furtuna
ea doar a venit
a lovit tare, spargand geamurile neacoperite si a trecut peste noi lasand-ne uzi si infrigurati.
Zambesc cald, cu drag, uitandu-ma la tine.
Semeni cu un pisoi care a sarit in vana pentru a fi cat mai aproape de partenera lui de joaca
iar acum o priveste vinovat, mult mai mic decat in realitate, mult mai speriat, convins ca saltul lui peste marginea cadei l-a varat in bucluc.
intind mana dupa prosopul mare, gri si ti-l intind. nu-mi place imaginea ta de pisoi ud oricat de draga imi este, oricat de drag imi esti.
iti intind prosopul si astept sa revii bulgarele de blana pufost si rotund, sigur pe el, infumurat si stapan absolut peste domeniul de joaca.
te privesc cum iti treci mana prin par sa te asiguri ca e chiat atat de ud cum il vad eu,
sa te asiguri ca ai nevoie de prosop.
si te stergi zambind stingerit …
”Tu?” ma intrebi privind undeva pe langa mine, prin geamurile sparte, cautad furtuna care tocmai a trecut.
“Eu?” iti intorc ironic intrebarea si ma simt lasa si rea, mica si meschina.
“tu nu te stergi ?” intrebi calm, alegand sa nu auzi ironia, sa nu simti rautatea
“nu – mie mi-e bine asa, mie mi-e bine uda, si goala si infrigurata”
“si singura” adaugi tu trist
“si singura” confirm eu incet, intorcand spatele ferestrelor sparte, imaginii furturii care a trecut, furtuna careia nimic nu i-a anuntat prezenta
si se asterne linistea de dupa, o liniste care nu exista in fapt decat in parul meu ud, pe bratele mele pe care se preling picaturi de apa pe care cu inversunare refuz sa le sterg.
“mi-e somn” imi soptesti, “mi-e somn si am nevoie de linistea mea, de tine in bratele mele dormind”
“trebuie sa repari geamurile mai intai, pe urma parul meu va fi uscat si am sa incap din nou in bratele tale”
“ma ajuti?” – ma intrebi “imi tii cuiele cu care am sa fixez noile geamuri?”
“mi-e mult prea frig” iti raspund, “mult prea frig acum. eu merg sa caut martipan. mi-e pofta de martipan”
“tie nu-ti place martipanul” imi aduci cuminte aminte.
te privesc zambind. ai dreptate. mie nu-mi place martipanul. dar plec sa caut martipan. Mi-e pofta de martipan.
tu inlocuiesti geamurile sparte de furtuna pe care nimic nu a anuntat-o
eu mananc martipan ….
si mie nu-mi place martipanul.
am parul inca ud …
AraNaluca 