m-am ascuns …
simplu aşa cum fac eu mereu lucrurile. am căutat în mine căpiţele de fân şi mi-am făcut o camera de siguranţă în una dintre ele. mirosul fânului uscat mă ajută să mă uit pe mine, să mă duc înapoi …
când vine iar toamna ? m-ai întrebat. Câns îi va fi vremea – ţi-am răspuns ursuză şi gata de cearta. Mi-e greu sa te mai accept pe tine şi dorul tău permanent de toamnă, pe tine şi liniştile copilăriei tale, pe tine şi puterea ta nelimitată.
mi-e greu sa te mai simt lipită de mine, mult prea mare să încapi confonfortabil în noua mea lume, prea increzătoare în tine şi stăpână pe lumea ta. nu vreau decât să pleci puţin şi să ma laşi să mă ghemuiesc mică şi speriată în braţele cuiva, să mă las răsfăţată şi neajutorată, să pretind grijă.
am obosit să te simt mereu lipită de mine, puternică şi gata să înfrunţi furtuni, gata să poţi orice, pregătită oricând să alungi din tine nevoia braţelor în care eu vreau să mă ascund.
m-am săturat să stai dreaptă, de neînvins, autosuficientă şi gata de orice sacrificiu, gata să nu te gandeşti la mine, la dorul meu nesfârşi de răsfăţ şi drag, gata de război cu mine, gata să ma pui la colţ şi să ma reduci la tacere ori de câte ori îndraznesc să spun am obosit, vreau să dorm în braţe lungi şi puternice, vreau să adorm în bătăile altei iminii decât a mea.
AraNaluca 