risipa … abandon … lungi carari fara capat … singuratate asumata
nimic nu a fost cum ar putut sa fie …
asa ca vreau sa sparg totul
si sa cladesc de la capat
vreau sa ma uit, sa ma pot recladi, redefinii … de data asta dependenta de celalalt, dependenta de dragostea lui, dependenta de bratele lui, dependenta de forta lui, egala cu a mea.
de data am sa renunta la suficienta, de data asta am sa pretind, clar si raspicat, de data asta am sa accept nevoile mele …
promit ca langa el am sa fac toate astea.
ai avut dreptate. era aproape, mai aproape decat am crezut ca poate fi … la o intindere de brat, la un mic gest al meu.
si e prefect, asa cum am visat sa fie. gata sa ma iubeasca fara conditii, pe mine, mica si ciufulita, pe mine copil, pe mine pe care eu am uitat sa ma iubesc de mult.
a vazut in mine asa cum nimeni nu a vazut … .
si ma asigura ca va fi bine, ca voi fi bine, ca ma va iubi oricum – egoista si indecisa, slaba si dependenta … si aleg sa cred in asigurarea lui …
simt ca nu asteapta nimic acuma … e ca si cum plateste o datorie veche, poate dintr-o alta existenta.
cel mai important – am reinvatat sa iubesc – simplu, fara sa simt ca datorez ceva in afara dragostei mele, simplu cuibarita in privirea lui, alintata si alintand, cu rabdare si fara sacrificiu.
am crezut mereu pana la el ca dragsotea este sacrificiu, ca trebuie sa-i dai tot celuilalt, tot pana la uitarea de sine, sa accepti suferinta proprie pentru a evita suferinta celuilat.
am invatat ca nu – suferinta exista si va exista, dar ea trebuie traita impreuna asa cum traiesti fericirea si bucuria impreuna.
il doare ca nu am stiu sa te iubesc si pe tine asa. si stiu ca daca repet greselile trecutului am sa-l pierd si pe el.
trebuie sa-l las sa vada cata nevoie am de el, de noi impreuna ca sa pot construi ceva in mine si in noi. si va fi langa mine pas cu pas cat timp descopar cum sa fac asta.
iti scriu pentru ca vreau sa iti multumesc ca i-ai permis sa intre in viata mea. iti scriu pentru ca acuma am orizont si pot intelege de ce … iti scriu pentru ca stiu ca vrei sa stii ca voi fi bine.
iti scriu ca sa iti spun ca am sa lupt din tot sufletul pentru aceasta noua sansa.
stii ca te iubesc si ca mereu am sa o fac.
… langa el vreau sa descopar o noua dimensiune a iubirii. accea in care invat sa ma accept si pe mine, in care invat sa pretind, in care invat sa ma arat asa cum sunt – speriata, confuza, egoista si rea cateodata, pretentioasa si mofturoasa, femeie copil.
Imi da de inteles ca nu te-am iubit cinstit. ca nu am crezut in tine si in puterea ta de a avea grija de mine.
imi da de inteles ca te-am mutilat, ca te-am tradat inca de la inceput. ca mi-a fost frica sa ma dezvalui ca sa nu pierd
imi dat de inteles ca daca ar fi sa tragem linia iti sunt datoare.
datoare cu incredere neconditionata, datoare cu frici neimpartasite şi tristeti ascunse.
datoare cu tonele de gesturi reprimate, cu chemarile nerostite, cu iubirea neasumata pana la capat.
si stiu ca are dreptate.
dar acuma e el aici si stiu ca am sa pot sa recuperez, am sa pot sa devin eu – la fel de puternica in vulnerabilitatea mea (ma asigura el).
ureaza-mi noroc. tine-mi pumnii sa nu pierd tot ceea ce simt acuma, tine-mi pumnii sa-l las sa fie Pygmalion-ul meu, sa-l las sa ma invete cum sa iubesc, lasandu-ma iubita in acelasi timp.
Pana una alta pastram intre noi acea intindere de brat, acea umbra care ne ascunde. e inca timpul si locul umbrei, al miesterului, al noului inceput.
pana una alta il pastrez al meu, ascuns aproape de suflet,
pana una alta e de ajuns privirea lui lunga si usor intrebatoare, usor ironica si trista inca, dar incarcata de drag de mine.
dar stiu ca am sa aduc lumina in ochii lui, stiu ca am puterea asta pentru ca si el a vut puterea sa ma redefineasca pe mine.
si tie prieten drag, om drag iti multumesc ca mi-ai permis – mai obligat chiar J, sa-l descopar
te rog tine-ne pumnii sa ne fie bine … stiu ca iti doresti asta, adanc in tine, la fel de tare ca si mie
D.
AraNaluca 